Satul

SOCENI este un mic sat în judeţul Caraş-Severin, cunoscut pentru livezile de pomi fructiferi şi peisajul colinar liniştit. Numele localitatii Soceni deriva de la planta numita soc care se regaseste din abundenta pe aceste locuri. Atestarea documentara a localitatii Soceni este in anul 1452 sub denumirea de Socel fiind proprietatea lui Ion Bizerea. În 1492 apare, din nou, menţionată, aparţinînd de districtul Caransebeş. Atestarea documentară "face o pauză" pînă în 1717 cînd reapare în conscripţia cabinetului secret de la Viena, cu 56 de case, aparţinînd de districtul Vîrşeţ. Era una dintre comunele mari de la început de secol 18: Reşiţa- 62 de case, Ezeriş - 52, Vasiova - 36, Oraviţa - 24, Cîlnic - 82! Astăzi, Soceniul se întinde pe 2655 ha!

Relieful este alcatuit din dealuri si lunci, inaltimea acestora variind intre 200 m si 430 m. Conditiile climaterice corespund unei clime blande cu temperaturi cuprinse intre plus 30 si minus 15 grade Celsius. Principala ocupatie a locuitorilor comunei este agricultura, pomicultura si cresterea animalelor. La recensămîntul din 2002, localitatea Soceni avea 705 locuitori, dar în 1910 erau 1175 locuitori.

 

Cea mai importantă apă, care străbate satul este pârâul Tău, care îşi are izvoarele la poalele Muntelui Semenic, deasupra comunei Târnova. În acest râu se varsă pârâul Crăioane. Tăul este unul dintre afluenţii cei mai însemnaţi ai Pogănişului care izvorăşte din culmile mai joase din nordul Semenicului, străbătând de-alungul celor 65 km dealurile Sacoş – Zăgujeni, depresiunea Ezeriş şi câmpia Şipotului.

Din anul 1950, satul Soceni aparţine comunei Ezeriş.

 

Localitatea nu a fost colectivizată din cauza rezistenţei locuitorilor la o astfel de formă economică.

 

Din cauza numărului redus de elevi, clasele de gimnaziu ale şcolii din Soceni, au fost transferate la şcoala din Ezeriş, în perioada 1981-1992. Din acelaşi motiv, clasele primare sunt în regim simultan, iar din 2003 şi gimnaziul.

În localitatea Soceni exista Ansamblul de Calusari care participa la festivalurile organizate in tara si peste hotare unde au fost invitati.

 

Renumele localităţii Soceni pentru paleontologie se datorează în special studiului monografic efectuat de Erich Jekelius în perioada 1930-1940, finalizat cu un remarcabil volum, Sarmat und Pont von Soceni (Banat), publicat în 1944 ca apariţie specială în „Memoriile Institutului Geologic al României”. Mai recent, localitatea Soceni a devenit cunoscută ca o staţiune fosiliferă importantă în Europa, care documentează evoluţia unui lac gigantic, care a durat aproximativ 6 milioane ani, aşa-numitul Lac Panonic (Harzhauser & Mandic 2008). Locul fosilifer de la Soceni (monument al naturii), este o arie protejată de interes națonal ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic), situată în județul Caraș-Severin, pe teritoriul administrativ al comunei Ezeriș. Punctele fosilifere se află în izlazul satului, pe văile Turislavului şi Poliţoanei şi cuprind depozite de faună de vârstă sarmatică şi ponţiană, cu peste 2500 specii de gastropode şi lamelibranhiate. Rezervația naturală aflată în partea estică a satului Soceni, are o suprafață de 0,40 ha, și reprezintă o zonă colinară acoperită cu vegetație ierboasă, unde se găsesc resturi fosile tortoniene, constituite din schelete de vertebrate (păsări, reptile, amfibieni, rozătoare) și resturi fosile de nevertebrate (coleoptere, hereroptere, aranhide, miriapode, gasteropode, diptere), depozitate în roci sedimentare constituite din nisipuri, nisipuri aluvinare și gresii. Soceni ca localitate fosiliferă a devenit bine cunoscută la începutul secolului al XX-lea, când paleontologul Imre Lörenthey, profesor la Universitatea din Budapesta, a anunţat (1903) descoperirea unui caz de evoluţie, a faunei de moluşte marine sarmaţiene într-o faună de tip lacustru. Această „descoperire” reprezenta un foarte frumos caz de evoluţie graduală a speciilor animale, o idee intuitivă logică dar rar ştiinţific documentată, născută din ideile evoluţioniste propagate de Charles Lyell şi Charles Darwin în secolul al XIX-lea. Mulţi renumiţi paleontologi au folosit cazul faunei de la Soceni ca un exemplu clasic pentru paleontologia evolutivă a erei terţiare. Jekelius care cunoştea perfect literatura paleontologilor europeni (e.g. români, maghiari, francezi) a reluat cercetările la Soceni.

 

Locul fosilifer de la Soceni este unul dintre cele mai importante obiective turistice din Banat, obiectiv pe care nu ar trebui sa-l ratati daca va aflati in apropiere.